“To Kill A Mockingbird” by Harper Lee– Book Review

“To Kill A Mockingbird” by Harper Lee (Book Review)

EN:

“It ain’t time to worry yet, Scout. I’ll let you know when.”-> Jem

SYNOPSIS:

” ‘Shoot all the bluejays you want, if you can hit ’em, but remember it’s a sin to kill a mockingbird.’

A lawyer’s advice to his children as he defends the real mockingbird of Harper Lee’s classic novel- a black man charged with the rape of a white girl.

Through the young eyes of Scout and Jem Finch, Harper Lee explores with exuberant humour the irrationality of adult attitudes to race and class in the Deeo South of the 1930’s.

The conscience of a town steeped in prejudice, violence and hypocrisy is pricked by the stamina of one man’s struggle for justice. But the weight of history will only tolerate so much.”

This book made me cry more than the boy I had a crush on for almost a year. But, compared to that guy, at least this novel is funny. And smart. Really smart.

It speaks about racism and the “Impurity of Women doctrine” from the perspective of a little girl (Scout) who just began going to school. Not only does she see these toxic things going on inside the insignificant society of Maycomb, Alabama but she strongly disagrees with them; and she breaks the rules told to a lady to follow, despite being criticised all the time.

Quote: “Aunt Alexandra was fanatical on the subject of my attire. I could not possibly hope to be a lady if I wore breeches: when I said I could do nothing in a dress, she said I wasn’t supposed to do things that required pants. Aunt Alexandra’s vision of my deportment involved playing with small stoves, tea sets, and wearing the Add-A-Pearl necklace she gave me when I was born; furthermore, I should be a ray of sunshine in my father’s lonely life. I suggested that one could be a ray of sunshine in pants just as well, but Aunty said that one had to behave like a sunbeam, that I was born good but had grown progressively worse every year.”

1) Reading this book from a reader’s point of view:

You’ll laugh in tears. Although I’m not quite sure if the tears come from too much laughing or from too many emotional scenes and strong revelations about the cruel reality; or from both of these two combined.

This novel induces you a melancholic feeling, taking you back to the perfect childhood, when the kids had to be punished to go inside and they weren’t “tech-addicts” and they could literally swim in mud and play in the rain. Of course, nobody had a problem with you doing that stuff but if only you were a boy. If you were a girl, then you had to bear with all the critics you’d receive. Nevertheless, if you didn’t care, you could still have fun.

Do you see where I’m getting at? “To Kill a Mockingbird” teaches you to be yourself, embrace the real person you are, stop being the way people want you to be and be free, be happy. And it clearly is amazing how such a small and inexperienced human being like Scout is the kind of boy-ish girl that people say will end up “waiting on tables”. However she doesn’t seem to care. She’s living her life trying to avoid getting affected by negative comments.

Besides, she’s got a problem with the schooling system, that won’t let her read or write (even if she knows how to do this), until her third grade.

Quote: “I did not believe that twelve years of unrelieved boredom was what the state had in mind for me.”

Ah, and I almost forgot an important problem of hers, in which you might find yourselves, too: she gets to meet her first love, Dill, and discovers how the average man seems to be understanding the whole “love” thing.

Quote: “He staked me out, marked as his property, said I was the only girl he could ever love, then he neglected me.”

In conclusion, since I can’t keep myself from mentioning yet again the same problem, I will end this rubric by saying that if you want as many anti-feminist quotes as you could possibly find in a classic novel, you’ll definitely find them in this one, as there are plenty of them:

Quote: “Jem told me I was being a girl, that girls always imagined things, that’s why other people hated them.”

Quote: ” ‘Scout, you’ll get in trouble if you go around saying things like damn and hell. You want to grow up to be a lady, don’t you?’ (-> Uncle Jack) I said not particularly. ‘Of course you do.’

2) Reading this book from a writer’s point of view:

Without any more blabbering, I’ll get straight to the point, because if you kept reading until here, then it means this is what you wanted me to get at, in the first place.

Okay, so: use sophisticated, complex words. To make your story/novel/whatever to be more captivating, interesting to your readers, get rid of words like “very”, “big”, “small”, “nice”, “bad”, “good” etc. And replace them with more complex words: “extremely”, “enormous”, “tiny”, “terrible”, “wonderful” etc. Not only do you bore your readers to death when using simplistic words, but you make your story seem lame, even if the plot is a great one.

Make a point of not forgetting that the human world is a mess and people want to escape it by reading, which is why it is your duty as a writer to make them have fun. Crack jokes even in serious moments (I’m not talking about extreme situations like someone’s funeral), but just make sure that your story is humorous.

And one more thing you need in order to make your story seem more realistic, is to add a strong bond between your characters. Intensify their feelings using adjectives, adverbs, metaphors, technically anything you can, to make their love, hate, happiness, rage, seem as pure as a real human’s. People will (in most cases) relate to that character when they feel in a certain way. And this is how, as a writer, you can also be a therapist.

I hope I made you add this novel on your “To-read list” and I’ve awakened your interest for it. Feel free to write your opinion on it in the comments, or tell me what book you’d like to see reviewed on my blog. Maybe I will add something on my “To-read list”, too. Also, if you want to get in touch, you can find me on Instagram, Facebook, Twitter, and even E-mail me, using the links in my Contact page. 🙃

LOL ♡ (Lots Of Love), Patry

Ro: “Să ucizi o pasăre cântătoare” de Harper Lee (recenzie)

— Nu trebuie să-ți faci griji acum, Scout. O să-ți spun eu când.”-> Jem

SINOPSIS (un mic rezumat):

” — Trage în toate vrăbiuțele pe care vrei să le dobori, dacă le poți nimeri, dar ține minte că e un păcat să ucizi o pasăre cântătoare.

Sfatul pe care un avocat îl dă copiilor lui, în timp ce el apără adevărata pasăre cântătoare a clasicului roman al lui Haroer Lee- un bărbat negru acuzat de violarea unei fete albe.

Prin ochii tineri ai lui Scout și Jem Finch, Harper Lee explorează cu umor exuberant iraționalitatea atitudinii adulților către rasă și clasă socială în Alabama anilor 1930.

Conștiința unui oraș plin de prejudecăți, violență și ipocrizie este înțepată de puterea sacrificiilor depuse de un singur bărbat în numele justiției. Dar greutatea istoriei nu va permite asta.”

Această carte m-a făcut să plâng mai mult decât un băiat de care mi-a plăcut aproape un an de zile. Dar măcar romanul ăsta e amuzant. Și inteligent. Foarte inteligent.

Dezbate problema rasismului și a “doctrinei referitoare la Impuritatea Femeilor” din perspectiva unei fete micuțe (Scout) ce de-abia începe școala. Nu numai că ea vede lucrurile toxice care se întâmplă în restrânsa societate din Maycomb, Alabama, dar are o opinie puternică împotriva acestora; și încalcă regulile impuse unei doamne, în ciuda faptului că este tot timpul criticată.

Citat: “Mătușa Alexandra era o fanatică atunci când venea vorba de ținuta mea. Nu aș fi putut măcar spera să fiu o doamnă dacă purtam pantaloni: când i-am spus că nu puteam face nimic într-o rochie, mi-a spus că nu ar fi trebuit să fac lucruri ce implicau purtarea pantalonilor. Viziunea mătușii Alexandra despre activitățile mele implicau joaca cu mici cuptoare, seturi de ceai, și purtarea lănțișorului Add-A-Pearl (Adaugă-O-Perlă), pe care mi l-a oferit când m-am născut; cu atât mai mult, eu ar trebui să fiu o rază de soare în viața singuratică a tatălui meu. Am sugerat că aș putea fi o rază de soare și îmbrăcată în pantaloni, dar Mătușica mi-a spus că trebuia să mă și comport ca atare, că m-am născut bună, dar am devenit din ce în ce mai rea, în fiecare an, progresiv.”

1) Citind această carte din punctul de vedere al unui cititor:

Vei râde cu lacrimi. Cu toate că nu sunt sigură dacă acele lacrimi vor fi de la râs sau de la scenele emoționante și revelațiile puternice ale lui Scout cu privire la realitatea crudă; sau poate de la ambele situații, combinate.

Acest roman îți induce un sentiment melancolic, transportându-te înapoi către copilăria perfectă, când copiii trebuiau pedepsiți ca să intre în casă, nu erau dependenți de tehnologie și puteau literalmente să înoate în noroi și să se joace în ploaie. Desigur, nimeni nu avea vreo problemă cu tine făcând chestiile astea, dar numai dacă erai băiat. Căci dacă erai fată, atunci aveai de suportat toate criticile pe care le-ai primi pentru un astfel de comportament nespecific unei domnișoare. Dar în orice caz, dacă nu îți păsa, te puteai distra în continuare.

Vezi unde încerc să ajung? “Să ucizi o pasăre cântătoare” te învață să fii tu însuți, să îmbrățișezi adevărata persoană care ești, să nu mai fii așa cum vor alți oameni și să fii liber, să fii fericit. Și este uimitor cum o ființă umană atât de mică și de neexperimentată ca Scout este tipul de fată băiețoasă despre care oamenii spun că va sfârși “așteptând după un coate-goale”. Și totuși, ei nu pare a-i păsa. Ea își trăiește viața încercând să evite să fie afectată de comentariile negative.

De asemenea, are o problemă cu sistemul de educație, căci nu are voie să citească sau să scrie (chiar dacă ea știe să facă lucrurile astea) până în clasa a treia.

Citat: “Nu credeam că 12 ani de plictiseală continuă era ceea ce statul avea pregătit pentru mine.”

În plus, ea își întâlnește prima iubire, Dill, și descoperă cum majoritatea bărbaților pare să înțeleagă toată chestia cu “iubirea”.

Citat: “El a mizat pe mine, m-a marcat drept proprietatea lui, a spus că eram singura fată pe care ar putea-o iubi vreodată, iar apoi m-a neglijat.”

Și, cum nu mă pot abține să nu mă mai întorc încă odată la aceeași problemă, voi încheia rubrica aceasta spunând că dacă vrei cât de multe citate anti-feministe cu putință, cu siguranță le vei găsi pe aici, din moment ce sunt o mulțime:

Citat: “Jem mi-a spus că mă purtam ca o fată, că fetele mereu își imaginează lucruri și de-asta alți oameni le urăsc.”

Citat: “– Scout, o să ai probleme dacă mai folosești cuvinte ca “naiba”Vrei să crești ca o fată, nu? (-> Unchiul Jack) I-am răspuns că nu vreau asta neapărat. — Desigur că vrei.”

2) Citind această carte din punctul de vedere al unui scriitor:

Fără mai multă pălăvrăgeală, voi trece firect la subiect, pentru că dacă ai citit până aici, înseamnă că asta voiai să citești, în primul rând.

Ok, deci: folosește cuvinte sofisticate, complexe. Ca să îți faci povestea/romanul/ orice ai scrie tu, să fie mai captivant, interesant pentru cititorii tăi, scapă de cuvinte ca “foarte”, “mare”, “mic”, “frumos”, “rău”, “bun” etc. Înlocuiește-le cu alte cuvinte, ceva mai complexe: “extrem”, “enorm”, “minuscul”, “uimitor”, “teribil”, “minunat” etc. Nu numai că îți vei plictisi de moarte cititorii, dar îți vei face povestea să pară scrisă de un copil de clasa a doua, chiar dacă planul tău narativ e grozav.

Încearcă să nu uiți că lumea în care trăim e o porcărie (în mare parte), iar oamenii vor să evadeze puțin din ea citind, motiv pentru care au nevoie să se distreze. Introdu glumițe chiar și în momente serioase din poveste (bine, nu zic nici de înmormântarea cuiva), dar doar asigură-te că povestea ta are și simțul umorului. E extrem de important.

Și, încă un lucru de care ai nevoie, pentru a-ți face povestea să pară cât mai realistă, este să creezi legături puternice între personaje. Intensifică-le sentimentele folosind adjective, adverbe, metafore, practic orice poți, ca să faci iubirea, ura, fericirea, furia lor să pară la fel de pure ca cele ale unui om real. Oamenii (poate) se vor identifica mai mult cu personajul respectiv, când se simt într-un anumit fel. Și uite-așa, ca scriitor, poți fi și terapeut.

Sper că te-am făcut să adaugi acest roman pe lista ta de lecturi și că ți-am trezit intetesul pentru el. Simte-te liber să scrii în comentarii opinia ta despre el, sau să-mi spui pentru ce altă carte ai vrea să vezi o recenzie pe blog-ul meu. Poate așa voi adăuga și eu ceva pe lista mea de lecturi. De asemenea, dacă vrei să luăm legătura, mă găsești pe Instagram, Facebook, Twitter, sau poți chiar să-mi lași un E-mail, folosind link-urile din pagina de Contact. 🙃

LOL ♡ (Lots Of Love), Patry

Published by patryswritings

I am a reader, a writer and a dreamer. I like to believe that I am really good at the first and last thing. However, I don't think that I am the best person to say how good I am at writing. Which is why I'm looking everywhere for feedback. :)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: